• 18 MAI 15
    • 0

    SISTEMELE MAGNETICE- VÂRFUL DE LANCE AL SUPRAPROTEZARII ÎN EDENTATIILE PARTIALE ÎNTINSE

    SISTEMELE MAGNETICE, VÂRFUL DE LANCE AL SUPRAPROTEZARII ÎN EDENTATIILE PARTIALE ÎNTINSE
    Magnetic systems – state of the art of the overdenture in extensive partial edentulism

    Asist. Univ. Drd. Cåtålin Sorin Dumitrescu, Asist. Univ. Drd. Alina Gabriela Filipescu,
    Şef Lucr. Dr. Anca Iuliana Popescu, Conf. Univ. Dr. Gabriela Elena Despa,
    Dr. Raluca Anca Giurescu
    Facultatea de Medicina Dentara, Universitatea „Titu Maiorescu“, Bucureşti

    REZUMAT
    Conservarea resturilor radiculare şi implicit a osului alveolar prin supraprotezare a preocupat specialiştii de-alungul timpului, aşa cum o arată literatura de specialitate.
    Prin supraprotezare, forţele ocluzale sunt transmise pe toată suprafaţa câmpului protetic în mod uniform, reducând astfel fenomenul de resorbţie.
    Fososirea sistemelor magnetice, în special atunci când sistemele mecanice sunt contraindicate din cauza
    unui câmp protetic defi citar (distrucţii coronare întinse, DVO scăzut, puţini dinţi restanţi) le conferă magneţilor un loc aparte în practica stomatologică.
    Cuvinte cheie: sisteme magnetice, supraprotezare, edentaţie parţială întinsă

    Supraproteza este o proteză parţială sau totală care este susţinută de unul sau mai mulţi dinţi restanţi naturali sau implanturi. Aceştia se numesc abutmenturi. Supraprotezele pot fi ataşate prin două metode: mecanic prin bile şi bară şi magnetic. Magneţii au devenit foarte populari ca sistem de fixare DIN 1950. Conform publicaţiei „The Times“, un profesor de la Colegiul Medical Cornell a conceput o proteză care era susţinută de încorporarea puternică a magneţilor în osul pacientului. Magneţii erau confecţionaţi din AlNiCo. Acest tip de ancorare a avut un succes limitat deoarece li s-au asociat câteva dezavantaje:

    1. Aliajul de AlNiCo coroda rapid în salivă.
    2. Erau supuse uzurii şi demagnetizării.
    3. Forţele de retenţie erau semnifi cativ mai mici
    faţă de cele oferite de bile şi bară.

    Următoarele sisteme magnetice au fost confecţionate din aliaje rare cum ar fi SmCo şi neodinium (NdFeB). Acest sistem este mai puternic şi are o stabilitate magnetică mai mare decât cel anterior, deoarece forţa de magnetizare şi rezistenţa la de magnetizare sunt mai mari. Ulterior, protecţia împotriva eroziunii salivare a fost îmbunătăţită prin folosirea unui aliaj din oţel inoxidabil cu conţinut de Ni. Conform producătorului Aichi Steel Cororation din gama de magneţi MAGFIT, mai puţin de unul din zece sisteme asociate cu supraprotezare pe dinţi naturali restanţi s-au desprins de structura dentară. Studiul a fost realizat pe o durată de opt ani de activitate clinică.

    Producătorii au îmbunătăţit suprafaţa sistemelor magnetice prin aplicarea unei faţete de vitroceramică sau depunerea unui strat foarte subţire de metal necoroziv, cum ar fi titanul. Prin această îmbunătăţire se încearcă conservarea rezistenţei la abraziune şi reducerea expunerii pacientului la nichel. Cu toate
    acestea, până la noi cercetări, folosirea sistemelor magnetice la pacienţii alergici la nichel este bine să se facă cu prudenţă.

    INDICAŢII

    Sistemele magnetice se pot folosi pe rădăcini restante cu sau fără alte sisteme speciale, singura condiţie care trebuie îndeplinită fiind inexistenţa nici unei patologii apicale sau periodontale. În general magneţii se folosesc atunci când există o edentaţie parţială întinsă, când mai există puţini dinţi restanţi, în special mandibulari. Pentru a favoriza menţinerea şi stabilitatea protezei este indicat ca repartiţia dinţilor restanţi să fie bilaterală, iar aceşti dinţi să fie canini şi premolari.

    În cazuri complicate se poate folosi sistem magnetic şi pe o singură rădăcină

    AVANTAJE

    1. Sistemele magnetice se pot folosi pe rădăcini dentare cu implantare mult diminuată care nu mai permit utilizarea altui sistem de menţinere. Până în prezent, scopul menţinerii rădăcinilor era acela de a diminua resorbţia osului alveolar. Prin sisteme magnetice, rădăcina capătă un rol atât în retenţie, cât şi în stabilitatea protezei.

    2. Inserţia şi dezinserţia protezei sunt facile, de oarece nu există nici o cale specifică de inserţie. Acest lucru este foarte important pentru pacienţii cu dexteritate
    limitată, aşa cum sunt persoanele în vârstă.

    3. Atunci când se folosesc sisteme cu bare şi bile, este important ca abutmenturile să fie paralele între ele, astfel încât forţele ce apar în timpul masticaţiei să fie transferate de-a lungul axului lung al bontului şi nu lateral. Atunci când se folosesc sisteme magnetice nu este nevoie de paralelism atâta timp cât retenţia este obţinută prin atracţie magnetică.

    4. Magneţii nu se uzează, durata de viaţă fiind practic infinită, ceea ce înseamnă că forţa retentivă a unei unităţi magnetice durează mai mult decât cea a unui sistem retentiv mecanic.

    5. Datorită dimensiunilor mici, prezintă şi un avantaj fizionomic, deoarece sunt mai puţin vizibile.

    6. Datorită dimensiunilor reduse, magneţii prezintă un avantaj cert în cazul protezării pacienţilor cu micşorarea spaţiului de ocluzie.

    7. Preţul de cost este accesibil, fiind inferior preţului unui implant.

    8. Din punct de vedere tehnic, magneţii prezintăo serie de avantaje:
    • poziţionarea se poate face şi manual în lipsa unui paralelograf;
    • fixarea magnetului în proteză se face cuacrilat autopolimerizabil în cabinet;
    • keeper-ii magneţilor se pot supraturna în orice laborator, singura condiţie care trebuie îndeplinită fiind aceea de a se ţine cont de masa de ambalat specifică aliajului respectiv.

    9. Aceste sisteme magnetice vin în întâmpinarea acelor pacienţi care nu doresc să-şi exragă ultimii dinţi sau care au probleme cu stabilitatea protezei.

     

    DEZAVANTAJE

    1. Magneţii pot provoca o distorsionare a imaginii dacă este folosită investigarea prin MRI a capului şi gâtului.

    2. Protecţia de coroziunea salivară pe termen lung este incertă.

    3. Deşi este raportat că sistemul magnetic nu dăunează ţesuturilor subdiacente de sprijin (ţesut parodontal şi osos), există studii care demonstrează o acumulare mai mare de placă bacteriană în jurul sistemului, deşi are un design neretentiv, prin urmare, uşor de igienizat. În consecinţă, s-a sugerat că magneţii fie atrag placa bacteriană, fie pacienţii nu au fost mulţumiţi şi nu au fost motivaţi să întreţină aceste sisteme.

    În prezent cele mai performante sisteme magnetice sunt cele produse de firma Aichi Steel şi se numesc MAGFIT (Fig. 1).

    magneti-magfit-dentana-cas clinica stomatologie

    În funcţie de valoarea de retenţionare, acestea sunt de mai multe feluri: MAGFIT RK tip S cu 800 grame forta valoarea de retenţionare, tip L cu 800gf valoare
    de retenţionare şi DD cu 800 gf valoarea de retenţionare, MAGFIT tip DX cu valoare de reten ţionare între 400 şi 1000 grame forta, MAGFIT EX cu valoare de retenţionare de 400 şi 600gf şi MAGSOFT tip S cu 500 gf şi tip L cu 750gf (Fig. 2).

    magneti-dentana-cas-forta clinica stomatologie

    FIGURA 2. Indicaţiile diferitelor modele de sisteme
    magnetice MAGFIT, în funcţie de dinţii restanţi şivaloare de retenţionare (www.magfit.jp)

    Sistemele magnetice pentru dinţi naturali sunt alcătuite din două părţi: un magnet intern (pastila magnetică), care este aplicată în baza protezei, şi keeper-ul care se află la nivelul dintelui restant şi care este alcătuit din aliaj magnetizabil (Fig. 3). Keeper-ul poate fi la rândul său de trei feluri: prefabricat se aplică direct în canalul radicular, mobilizabil cu şurub şi realizat în laborator prin turnare. Suprafaţa ocluzală a keeper-ului poate avea formă de cupolă, elipsă, rotundă sau plană.

    atasarea-sistemului-magnetic clinica stomatologie

    FIGURA 3. Ataşareasistemului magnetic la
    nivelul dintelui restant(www.freepatentsonline.com)

    CONCLUZII

    Sistemele magnetice oferă condiţii foarte bune de echilibru şi funcţionalitate, în condiţiile în care dinţii restanţi sunt în număr mic, dar aşezaţi bilateral. Rolul lor este foarte bine definit, în special în supraprotezarea mandibulară, unde oferta câmpului protetic este de obicei deficitară.

    Prin păstrarea ultimilor dinţi pe arcada dentară se încetineşte resorbţia osoasă şi modifi carea structurilor moi, ceea ce duce implicit la creşterea calităţii protezării.

    Aşa cum reiese din literatura de specialitate, sistemele magnetice se dovedesc a fi eficiente, cu un raport calitate-preţ net în favoarea pacientului. Din acest punct de vedere, s-a observat că aceştia au fost foarte mulţumiţi de funcţionalitatea lor, masticaţia şi fonaţia fiind satisfăcătoare încă din perioada de acomodare.

    Indiferent de tipul keeper-ului, metoda de protezare cu ajutorul magneţilor este o metodă simplă, uşor de utilizat în practica clinică.

     

    BIBLIOGRAFIE

    1. Ionescu A. – Tratamentul edentaţiei parţiale cu proteze mobilizabile, Ed.
    Naţional, 2001
    2. Ana Maria Cristina Tancu, Elena Preoteasa – Supraprotezarea pe
    magneţi prin metoda directă –studiu de caz, Revista Română de
    Stomatologie, Vol. LVI, nr. 2, An 2010
    3. Henderson D., McGivney G., Castleberry D. – McCracken’s removable
    partial prosthodontics, C.V. Mosby Co. St. Louis-Toronto-Princeston, 1985
    4. Phoenix R.D., Cagna D.R., DeFreest C.F. – Stewart’s clinical removable
    partial prosthodontics, 4th edition, Hanover Park: Quintessence; 2008; 8-17

    5. McGivney G.P., Carr A.B. – McCracken’s removable partial
    prosthodontics. 10th edition St.Louis; Elsevier; 2000; 19-23
    6. Lloyd Sherwin Landa – Diagnosis and management of partially
    edentulous cases with a minimal number of remaining teeth, The Dental
    Clinics of North America, 29, 1, 1985, 3-16
    7. Laird W.R.E., Grant A.A., Smith G. – Magnetic retention units for
    overdentures. J Oral Rehabil 1983; 10:481-488

    Leave a reply →

Leave a reply

Cancel reply

Photostream